Lacrimi curg siroaie, intr-un izvor prea rece,
Iar visele tale, usor, par sa se inece,
Si nu mai e culoare,
Nici cant, nici armonie,
Caci tu ramai iar singur,
Pierdut in noaptea vie.
Si-ai vrea sa vin la tine
Si mana sa ti-o prind
Si-n al tau suflet gol,
Vapaie sa aprind.
Dar sub luna asta oarba
In zadar privesti,
Dupa fantasme albe, prea pline de povesti.
Hai si cu o poezie mai optimista...
RăspundețiȘtergere