Tu n-ai fost niciodată sincer cu mine şi nici acum, după atâta timp. Nu ştiu ce vrei, nu ştii ce vrei, continuăm însă să jucăm un joc de şah pe care pari să îl prelungeşti la infinit. Dar vreau să renunţ, aşa că îmi îndrept singură regele spre colţul pierzaniei şi aştept momentul în care şahul reginei tale va deveni permanent. Te uiţi însă la mine şi îmi zâmbeşti, acum chiar nu mai pot pleca de la masă. M-ai prins din nou.

Someday I will make all your dreams come alive, but not today. Today I'm gonna lock myself in my own dream and make you run away. It's the right thing to do.

Oamenii nu se schimbă, se schimbă doar percepţia noastră asupra lor. Iar, uneori rămânem dezamăgiţi...

Să nu mă minţi şi să nu îmi înşeli încrederea. Să nu te ascunzi de mine dupa nişte pietre de hotar şi nici să nu îmi dai să mânuiesc cirezi pe care nici tu nu le poţi mânuii. Pentru că eu, eu o să îţi ofer bucăţică cu bucăţică din sufletul meu... şi ştiu că poate e un pic prafuit şi poate e neştlefuit pe la margini şi s-ar putea să te tai, dar e naiv. Şi tocmai în asta constă farmecul...

Şi fără tine n-am nimic. Am reuşit sa îi împing pe toţi afară, şi odată cu ei am împins şi o bucăţică din mine. Dar nu-mi pasa, căci tu eşti mai important decât ei toţi la un loc... Poate iubesc prea mult? Sau poate au plecat cu toţii... Dar de ce? Şi când te gândeşti că odată ei reprezentau totul pentru mine. Am obosit sa mai alerg încărcând să prind fluturi, mor mult prea repede şi prea tăcut... Dar tu? Cat timp mai am până o sa te prindă şi pe tine în rutina lor? O luna, un an... Şi o sa pleci şi tu, sau poate o sa mă îndur sa îţi dau drumul... Nu, asta ar fi egoist din parte mea, şi totuşi as prefera mai mult asta decât sa vad cum ţi se scurge praful magic de pe aripi şi cum dispare tot sentimentul într-un ecou surd. E prea mult! Dar nu pot sa închid totul aşa deodată, şi tu... De fiecare data când te vad se schimba ceva esenţial în ADN-ul meu... nu o sa pot niciodată sa îţi dau drumul... Mă simt ca pe lama unui cuţit. Încotro valsăm?

Am încetat de mult versuri a mai scrie,

Azi... mâzgălesc doar vise pe-o coala de hârtie.

... cât de superficială crezi că sunt... vreau să îmi scrii doar dacă ai ceva de transmis, nu doar din obișnuintă sau din plăcerea de a vedea niște litere înșirate.... trebuie să înveți cum să zici "îmi pare rău", altfel cuvintele astea nu au absolut nici o valoare... nu cred că ai înțeles, iar eu nu iți voi spune, de data asta trebuie să te descurci singur... eu am învățat să zic: te iubesc, tu?