... cât de superficială crezi că sunt... vreau să îmi scrii doar dacă ai ceva de transmis, nu doar din obișnuintă sau din plăcerea de a vedea niște litere înșirate.... trebuie să înveți cum să zici "îmi pare rău", altfel cuvintele astea nu au absolut nici o valoare... nu cred că ai înțeles, iar eu nu iți voi spune, de data asta trebuie să te descurci singur... eu am învățat să zic: te iubesc, tu?

onestitate

Mi-e incredibil de dor de tine, în câte cuvinte vrei să iți spun asta, câte litere ar trebui să scriu ca să ai măcar o vagă idee de ceea ce simt? un infinit? nu îmi ajunge doar unul...două? nici un infinit de infinite de litere nu ar putea măsura sentimentul... așa că le concentrez pe toate în două cuvinte: TE IUBESC! :*

ne jucam?

bb:am venit
bb: :P
bb: buzzz
bb: mai ești?
bb: te iubesc! :* te iubesc!:* te iubesc!:*
bb: ce faci....
bb: offf
bb: sincronizare proasta :))
bb: m-am plictisit....uffff....ce faci....
bb: te iubesc, te iubesc, te iubesc
bb: pe asta ai auzit-o?
bb: cred ca am început iara sa vb cu pct de suspensie
bb: ...
bb: nu ma lua în seama
bb: aberez
bb: aberez când nu snt cu tine
bb: te joci cu nervii mei
bb: :*
bb: nu te mai juca, mai păstrează și pt mâine
bb: :*
bb: acum ce faci?
bb: =))
bb: te vad....
bb: poate chiar am început sa-nebunesc
bb: :))
bb: nu e bine... nu e bine deloc
bb: tr sa zâmbești
bb: zâmbește :D
bb: te iubesc :*

confesiune

M-am săturat. E mult prea mult pentru mine, și știu, n-ar trebui să vorbesc așa, dar... nimic nu mai are sens în viața mea, nu mai sunt sigură de nimic, uneori aș vrea sa nu mai gândesc așa mult, dar nu pot, nu pot... așa mi-e firea, și urăsc situația asta de incertitudine, credeam că am totul aranjat, credeam că am acoperit, că am prevazut tot, am avut o grămada de planuri B, dar nu mă așteptăm la asta, probabil dacă mi-ai fi zis că o sa-mi cadă un asteroid în cap, te-aș fi crezut mai mult. Şi nu știu, nu pot, ar trebui să pot, dar nu pot, și poate nu se înțelege nimic din ceea ce scriu, dar el v-a înțelege... dar nu vreau sa înțeleagă, pentru că atunci o sa își dea seama că sunt așa de nesigură, încât... nu pot să îl las sa vadă asta... de ce trebuie sa fie totul așa complicat... mint pe toata lumea, inclusiv pe mine, dar nu o pot spune, mă macină înauntru și singuru lucru pe care pot să-l fac e să zâmbesc și să scriu... să scriu, e unica mea șansa.

Despre "el"

X: Şi tu ce crezi?
bb: Eu cred că îi trebuie o fata care sa-l iubească pt ceea ce e, că îi trebuie cineva care sa îi împărtășească acelaşi sistem de valori, o fata care să nu își pună niciodată întrebarea "de ce?", o fata care nu sunt eu, pt că nu o sa pot niciodată sa îi deschid ochii îndeajuns de mult ca să privească cu mine cerul.

autoportret

-> sunt surprinzatoare, uneori reusind chiar sa ma surprind pe mine insumi prin viteza cu care oscilez de la o decizie bine gandita si analizata la una de ultim moment si astfel, ajung sa ma pierd in labirintul personalitatii mele.
-> sunt sociabila si am imaginatie, iar asta imi permite deseori sa apelez la tehnica disimularii si la capacitatea mea de a indoi adevarul.
-> am deseori momente de sinceritate cu cei pe care ii iubesc, dar pot ajunge sa ii ranesc.
-> sunt o fire analitica, critica, ador discutiile despre nimicul absolut, dar asta ma face obositoare, cicalitoare si superficiala, tind de multe ori sa nu vad omul in adancime.
-> in esenta sunt timida, romantica, dar ma tem de schimbare, de trecerea timpului, de necunoscut, nu sunt in stare sa imi asum riscuri.
-> imi place sa cunosc, sa stiu de ce si cum, dar sunt nestatornica in trairi si ma plictisec repede.
->asta sunt eu.

intre aparenta si esenta

un singur lucru am invatat, in cei 18 ani ai mei, si anume sa pastrez aparentele: aparenta unei familii fericite, a faptului ca nu-mi pasa ce zic altii, ca noi suntem doar prieteni iar cicatricile sufletului nu dor atunci cand le privesti, ca nu am nevoie de nimeni... ca sunt fericita...

fara titlu

E atata dezordine inauntrul meu. Te iubesc? ah, abia acum mi-am dat seama, trebuia sa mai zabovesc o secunda la integrala aia... as vrea... as vrea sa am mai mult curaj sa iti spun tot. bac-ul, facultatea, incerc sa nu ma mai gandesc... uneori simt ca nu o sa reusesc, oare dc mi-e atat de frica sa fac al doilea pas? am invatat prea tarziu ca prieteni vin si pleaca, imi pare rau ca n-ai stiut sa asculti.